Ștefan cel Mare pe piept, disprețul pe gură
Hai să nu ne mai prefacem.
Aici nu mai e vorba de glume. Aici e schizofrenie ideologică ambalată în stand-up.
Când îți tatuezi pe piept (Ionuț Țigănescu) chipul lui Ștefan cel Mare, nu îți pui un sticker cool. Îți asumi un simbol. Un domnitor care a trăit, a luptat și a murit pentru suveranitate. Pentru pământul lui. Pentru decizia lui. Pentru faptul că nu vine nimeni din afară să-i spună ce e bine pentru Moldova.
Și apoi, cu aceeași gură, îți bați joc de suveraniști.
Îi faci fasciști.
Îi reduci la pisici.
Îi caricaturizezi ca fiind problema societății.
Bă, hotărăște-te.
Ori Ștefan cel Mare a fost un „retrograd periculos”
ori suveranitatea NU e ceva de batjocorit.
Nu poți să porți suveranismul pe piept și să-l scuipi prin vorbe. Asta nu mai e ironie. E fentă morală.
Când curajul e doar decor
Pentru Ionuț Țigănescu, e ușor să faci glume când știi că aplauzele vin dintr-o singură direcție.
E ușor să lovești în cei care nu sunt „cool”, „acceptați”, „bine poziționați”.
E ușor să fii rebel… cu aprobarea sistemului.
Dar adevărul e simplu:
suveraniștii nu sunt ridicoli pentru că iubesc țara.
Sunt incomozi pentru că nu se aliniază.
Iar când tu, cu Ștefan cel Mare tatuat, râzi de ideea de suveranitate, mesajul e clar:
simbolul e bun doar ca decor.
Istoria e bună doar ca branding.
Curajul e bun doar când nu costă nimic.
Tiganescu, Pisica nu e problema. Oglinda e.
Pisica aia e liniștită.
Nu jignește pe nimeni.
Nu face etichete.
Dar gluma ta spune tot. Nu despre pisică. Despre tine. Ionut Tiganescu
Pentru că atunci când îți permiți să calci în picioare exact ideea pe care o porți tatuată, nu mai ești ironic. Ești incoerent.
Ștefan cel Mare n-ar fi făcut stand-up.
Dar dacă ar fi fost în sală, probabil ar fi ieșit înainte de final.
Nu de supărare.
Ci de rușine.